Jurnal de noapte

Oana Pellea: JURNAL V 49, PM

Cateva seri, minunate seri, S. mi-a citit „Jurnalul” Oanei Pellea. O simteam calda langa mine, pasionata de gandurile Oanei, vibrand la unison cu ea. A fost un emotionant intermediar intre mine si adevaratul, admirabilul si autentic talentatul om numit Oana Pellea. Am langa mine Jurnalul. Il voi deschide  si voi cita cateva scurte pasaje.

22 ianuarie 2003.  Cateodata imi vine sa cuprind tot globul asta albastru, ce se numeste Pamant, si sa-l strang cu drag la piept. Parca simt ca ar avea nevoie de ajutor. Ar avea nevoie de cineva care sa-i spuna ca totul va fi bine.

18 februarie 2003.  Pe banca dintr-o statie de autobuz, o cersetoare. Cam 50 de ani, dar de unde poti sti? ……… E ora 13, e ametita de bautura ieftina. Fumeaza si vorbeste cu voce tare, singura. Vorbeste perfect in engleza si franceza. Doamne, cum s-o fi intors pagina vietii ei?

26 februarie 2003.  O furnica se uita in sus la un gandac/ Un gandac se uita in sus la un soarece/ Un soarece se uita in sus la o pisica/ O pisica se uita in sus la un caine/ Un caine se uita in sus la un cal/ Un cal se uita in sus la un elefant/ Eu ma uit in sus la Dumnezeu/ Dumnezeu se uita in jos la noi toti/ Dar in sus?

2005, septembrie, 5.  Ascult Mozart intr-o casa superba, cu mobile din alt veac, de la strabunicii mei, si pe sub usi, printre crapaturile de la geam, prin tavane se scurge sinistru un sunet de manele… Imi vine sa fac dus de 30 de ori pe zi, atata murdarie este peste tot, pe strazi, in noi, in ce gandim, si cum traim…

11 mai (2006).  Gruia imi spune ca nu trebuia sa spun la „Garantat 100%” ca nu pot fi mandra ca sunt romanca. Imi spune ca nu toate adevarurile trebuie spuse. Nu sunt de acord. Daca pana la 44 de ani nu mi-am castigat libertatea de a spune public ce ma doare la tara mea, pe care nu pot decat s-o iubesc…asa buboasa cum e…atunci e jale.

8 mai 2007.  Ma gandesc serios, foarte serios, ca trebuie sa-mi traiesc viata! Sa mi-o traiesc. Eu pe ea si nu ea pe mine.

28 ianuarie 2009.  Romania ca un animal, un urs anesteziat cu ochii tulburi. Romania…imagine de urs infometat ce cauta noaptea in gunoi, pe furis…de frica…Urs cu ochi tristi, infometati, ce cauta in gunoi. Urs cu lanturi la picioare si clopotei, pus sa danseze spre batjocura marlaniei. Urs cu tinichea de coada, urs inselat, mintit, furat, scuipat, alungat, infometat…inselat…………………..Daca am vreo dorinta, e ca ursul asta batjocorit sa se trezeasca din anestezie…sa muste pana la sange in dreapta si-n stanga…sa-si recapete statutul de specie superba, puternica si verticalitatea lui demna sa invinga.  Pentru Dumnezeu, in tara asta au fost si sunt valori superbe, nu se poate sa ne lasam anesteziati si eutanasiati!  In tara asta s-a murit si s-a trait demn si cu principii…In tara asta, care e ca un blestem de dragoste pentru mine…

Nu o cunosc pe Oana Pellea. O rog sa ma ierte. Poate ca nu i-ar placea sa stie cum am ales, la intamplare, pasajele cu care am vrut sa-i scot in evidenta personalitatea pe care o admir. CITITI „JURNAL” DE OANA PELLEA. Face parte dintre cei care ma fac sa sper. Cititi-o si veti castiga si voi un strop de speranta.