jump to navigation

Maculatorul de Geometrie Descriptiva V 22, PM

Posted by Mircea Suman in Naivitate, Tinerete.
Tags: , ,
9 comments

Inceput de an. Fac ordine, daca pot sa o numesc asa, in mormanele de hartie pe care, de ani si ani, le mut din loc in loc, le arunc in saci, le asez in teancuri care se prabusesc sub propria greutate, promit apoi ca le voi da pe foc, dupa care recunosc ca m-au invins. De data asta, insa, sunt hotarat, nu voi renunta. Asa ca am inceput. Dupa doua zile, fac un calcul aproximativ si, descurajat, aflu ca am nevoie de vreo doi-trei ani ca sa ajung la capat. Am o singura solutie: sa nu mai citesc nimic, sa renunt la  emotia cu care iau in mana fiecare foaie de hartie,  sa arunc caietele in care, student fiind, am amestecat, intre notitele de la cursuri, versuri sau ganduri naive. Iata ceva din ceea ce  am scris in maculatorul de Geometrie Descriptiva. Transcriu:

Vis                                                                                                   Pe tine te voi mangaia, in somn, usor/ Cu degetele ca un abur, unduitor/ Cu podul palmei transformat in nor/ Si-apoi, o pasare in zbor voi fi/ Si cu tandrete voi rapi/ Cand zorile te-or destepta/ Privirea ta/ Si voi pleca.

Anunțuri

Inceput de viata V 33, PM

Posted by Mircea Suman in Cei pe care i-am iubit.
Tags: , , ,
1 comment so far

Undeva, stivuite cu grija, pagina peste pagina, stau amintirile care inseamna viata mea.  Unele, pe care nu le-am cercetat de ani, de multi ani, rasar, ca acum, chemate prin nu stiu ce mecanism misterios. Inchid ochii si, in linistea intunericului, intors in timpul de atunci,privesc la cele doua camarute, saracacios mobilate, in care locuim, eu si mama. Tata este plecat. A terminat facultatea si a fost luat la armata. Mi-l amintesc, venit intr-o permisie, in uniforma kaki, din stofa aspra, cu un insemn rosu de soldat TR, adica soldat cu termen redus, prins pe epoletul tunicii. Ma strange in brate iar eu, acum, dupa zeci de ani, retraiesc minunata senzatie de atunci, senzatia de pui ocrotit. Ocrotit de tata, ocrotit de mama, de draga mea mama, langa care stateam toata ziua. Mama care ma scotea, tinut strans de mana, in curtea inclinata, care mie mi se parea o vale enorma, spre strada Pacurari. Nu-mi amintesc numarul dar imi amintesc, oarecum ciudat, ca proprietarul caselor era o doamna, doamna Hanganu, de care, nu stiu de ce, mi-era teama. Probabil ca din cauza terorii pe care o simteam in vocile parintilor mei cand trebuia platita chiria. Mi-l mai amintesc, cu un fior de emotie, si pe fratele mamei, ofiter de cariera, care venea des pe la noi, insotit de „soldatul de ordonanta” care-l urma respectuos, incarcat cu pachetele pe care unchiul Gigi ni le aducea cu regularitate. Unchiul Gigi venea uneori, cand era vreo zi de sarbatoare, in uniforma festiva, „inarmat” cu o sabie lucioasa care era, pentru mine, subiect de adevarata veneratie.

Aveam, pe atunci, vreo 2 ani. Eram proaspat mutati in Iasi. Sunt primele mele amintiri. Dintre cei de atunci am ramas numai eu. Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei care erau atat de tineri pe atunci. Ce mult imi lipsesc ei si dragostea lor.